Examen

 

 

În această secțiune apar toate datele referitoare la organizarea examenului (valabile atât pentru studenții la zi, cât și pentru cei de la ID)

 

 

Tematica examenului de Drept Roman

1. Diviziunile dreptului roman

2. Izvoare

3. Procedura de judecată

4. Persoane

5. Bunuri

6. Obligații (fără Pacte și Dinamica obligațiilor)

7. Succesiuni

 

Desfășurarea examenului

Examenul va putea fi susținut în una din următoarele date (comune celor de la zi și de la ID):

1) 27.I.2017, ora 9 – amf. Aurelian Ionașcu, Traian Pop, Eugeniu Speranția, sala 103, sala 109

2) 4.II.2017, ora 9 – amf. Aurelian Ionașcu, Traian Pop, Eugeniu Speranția, sala 103, sala 109

Sesiunea de restanțe, în una din următoarele date (comune celor de la zi și de la ID):

1) 24.II.2017, ora 8 – amf. Aurelian Ionașcu și Traian Pop

2) 6.IX.2017, ora 13  – amf. Aurelian Ionașcu și Traian Pop

 

Nota finală la examen va fi compusă din următoarele:

– max. 3 (trei) puncte acordate pentru activitatea și prezența la seminare*;

– max. 6 (șase) puncte obținute din proba de examen;

– 1 punct din oficiu.

La punctajul astfel obținut se adaugă eventualele puncte obținute pe parcursul semestrului prin răspunsuri la întrebări și activitate la curs.

*pentru studenții la ID, cele 3 (trei) puncte se vor aduna din activitatea și prezența la tutoriale + cele două referate (trei referate, pentru cei care nu ajung la tutoriale) depuse pe parcursul semestrului.

 

Examen tip grilă, cu întrebări formulate pornind de la texte de Drept Roman din bibliografia obligatorie sau de la texte din alte izvoare, de tipul celor comentate la cursul vorbit și în cel tipărit.

Examenul durează 50 minute și conține în total 12 grile, având fiecare valoare de 0,5 puncte. Fiecare grilă are trei variante de răspuns, dintre care pot fi corecte una, două, toate sau niciuna. Studenții trebuie să aibă obligatoriu asupra lor Instituțiile lui Gaius și ale lui Iustinian și pot folosi (dacă doresc) la examen Manualul 2016 (în original sau copie).

Baremul de corectare se afișează după încheierea examenului pe această pagină. După comunicarea notelor la secretariat, tot în această pagină se afișează data, ora și locul unde se pot vedea lucrările.

 

Nu pot intra în datele de examen din 27.I și 4.II, pe motiv de absențe la seminare:

 

Ciocan, Ruben-Sergius P. (104)

Ciupe, Rareş-Ciprian L.C. (104)

Dan Răzvan-Florian (106)

Frumusachi  Maria-Magdalena  M. (107)

Man Răzvan – Alexandru (111)

Miron  Bogdan-Călin C.P. (112)

Pănescu  Adina V. (114)

Petracovici  Magdalena B.C. (114)

Pleş  Irina-Crina I (115)

Pocol  Vlad-Cristian T. (115)

Prichici, Ovidiu V (116)

Rotaru, Victor (117)

Rotaru Victor (117)

Screciu Diana-Elena (117)

Șoflau Cristian (118)

Ștefănescu Horea (118)

Toader Daniel-Marian (119)

Tudurean Loana-Virginia (119)

Ungur Alina-Maria (120)

Zoițanu Nicoleta (120)

__________________________________

 

Examen – Drept Roman, 27.I.2017

 

A. Se dă textul: Inst. 4.I.11

1. Fapta despre care se relatează în text este:

a. un delict pretorian;

b. un delict civil;

c. un delict reglementat de legea decemvirală.

 

2. Acţiunea în justiţie menţionată în text este:

a. o acţiune de tipul celor acordate de pretor şi când a sancţionat ipoteca;

b. o acţiune de tipul celor acordate de pretor şi când a sancţionat proprietatea pretoriană;

c. o acţiune de tipul celor acordate de pretor şi când a validat mancipaţiunea.

 

3. Prin „vechii jurişti”, comisarii lui Iustinian au în vedere:

a. pe cei care au redactat legile regale, considerate a fi cele mai vechi legi romane;

b. în general, pe juriştii şi pe contemporanii juriştilor luaţi în calcul de legea citaţiunilor;

c. cu precădere pe jurisconsulţii Paul şi Ulpian.

 

B. Se dă textul: Inst. 1.XXVI.4-5

 

1. Măsura de ocrotire despre care este vorba în text

a. vizează unele categorii de persoane fără capacitate de folosinţă;

b. vizează unele categorii de persoane fără capacitate de exerciţiu;

c. vizează femeile, impuberii şi bolnavii mintal.

 

2. Măsura menţionată în text a fi fost luată de Severus şi Antoninus

a. vine din perioada postclasică a dreptului roman;

b. era izvor de drept pentru motivul indicat în Gaius I.5;

c. era o hotărâre judecătorească pronunţată de cei doi principi.

 

3. Noţiunea de rea-credinţă menţionată în text

a. se opune bunei-credinţe, derivată în dreptul clasic din vechea valoare fundamentală fides;

b. era folosită în timpul lui Iustinian, dar nu şi în epoca Legii celor XII Table;

c. a stat la baza categoriei contractelor reale.

 

C. Se dă textul: Gaius II.229

 

1. În text sunt menţionate două tipuri de dispoziţii testamentare, care se pot deosebi prin

a. importanţă;

b. întinderea drepturilor conferite;

c. obligarea beneficiarului la suportarea pasivului patrimonial al defunctului.

 

2. Soluţia din text se poate explica prin

a. credinţele magico-religioase prezente în vechiul drept roman;

b. nevoia de a fi identificat un nou pater familias;

c. preferinţa Legii celor XII Table pentru legate.

 

3. Instituirea de moştenitor (erede) din text

a. putea depinde sub aspectul formei, în vechiul drept roman, de votul concetăţenilor;

b. poate fi formulată astfel: „Primus să fie moştenitor. Dacă va deceda înaintea mea, atunci Secundus să fie moştenitor.”;

c. poate figura şi într-un fideicomis de ereditate.

 

D. Se dă textul: Gaius III.119a.

 

1. Textul se referă la

a. o garanţie a executării unei obligaţii principale;

b. un mod solemn de contractare;

c. o garanţie din care s-a dezvoltat ulterior, în vechiul drept roman, ipoteca.

 

2. Sunt contracte consensuale, avute în vedere de text a fi însoţite de o fideiusiune:

a. locaţiune, vânzare şi mandat;

b. locaţiune, vânzare, societate şi mandat;

c. locaţiune, vânzare, societate şi mutuum.

 

3. Obligaţia naturală, menţionată în text, se deosebeşte de cea civilă prin:

a. absenţa unui element al acesteia;

b. imposibilitatea debitorului de a-şi executa obligaţia;

c. nu putea fi reţinută în sarcina unui sclav.

 

*Lucrările se pot vedea luni, ora 11,30 sala 121.

__________________________________

Examen – Drept Roman, 4.II.2017

VARIANTA 1

 

A. Se dă textul: Inst. 2.IX.pr. (paragraful introductiv)

1. Puterea despre care se relatează în text se poate referi la:

a. autoritatea consulului asupra cetăţenilor care l-au ales;

b. autoritatea şefului de familie asupra soţiei sale;

c. autoritatea şefului de familie asupra fiilor săi.

 

2. Despre dreptul real menţionat în text se poate spune că:

a. este constituit asupra bunului altuia;

b. nu poate fi constituit asupra propriului bun;

c. este apărat procedural prin acţiunea confesorie.

 

3. Posibilitatea de a dobândi prin altul a fost folosită:

a. pentru a valida contractele de mutuum încheiate prin tradiţiune indirectă;

b. de pretor, când a validat testamentul făcut prin mancipaţiunea către un terţ cumpărător al familiei;

c. la mandatul de credit.

 

B. Se dă textul: Gaius II.260

 

1. Textul arată că: „prin fideicomis cineva poate lăsa şi bunuri disparate”, pentru că:

a. este o trăsătură care face fideicomisul să fie sinonim cu instituirea de erede;

b. prin fideicomis se lasă bunuri determinate individual sau generic, nu universalitatea moştenirii;

c. fideicomisul se referă numai la activul succesoral, instituirea de erede se referă și la activ şi la pasiv.

 

2. Fideicomisul era cunoscut lui Gaius, deoarece fusese validat juridic

a. prin prima lege romană, redactată de tribunalul centumvirilor;

b. prin prima lege romană, redactată de comisia decemvirilor;

c. în vechiul drept roman.

 

3. Conform textului, un fideicomis poate avea ca obiect:

a. bunuri determinate în gen, dar şi bunuri determinate în speţă;

b. bunuri mancipi, dar şi nec mancipi;

c. numai bunuri mancipi.

 

C. Se dă textul: Gaius III.157

1. În exemplul dat în text se precizează că „nu se încheie o obligaţie”, pentru că:

a. obiectul contractului nu este valabil;

b. furtul a fost prevăzut ca delict pretorian prin legea decemvirală;

c. mandatul este fără reprezentare în dreptul roman, astfel că nu se poate însărcina o altă persoană să fure sau să cauzeze prejudiciul pentru mandant.

 

2. Cauzarea unui prejudiciu a fost sancţionată:

a. în orice situaţie, încă din vechiul drept roman;

b. în anumite ipoteze prevăzute de lege, încă din vechiul drept roman;

c. în anumite ipoteze prevăzute de constituţiile imperiale, încă din vechiul drept roman.

 

3. Dacă ar fi fost valabil, contractul menţionat în text

a. putea înceta prin renunţarea mandatarului;

b. putea înceta numai prin convenţia în acest sens dintre mandant şi mandatar;

c. putea înceta prin renunţarea mandatarului, chiar şi fără acordul prealabil al mandantului.

 

D. Se dă textul: Inst. 1.III.2.

1. Textul se referă la

a. un element al capacităţii de exerciţiu a persoanei;

b. un element al capacităţii de folosinţă a persoanei;

c. un element a capacităţii de a contracta a persoanei.

 

2. Dreptul ginţilor

a. a fost reglementat ca sistem de drept alternativ în Legea celor XII Table;

b. era dreptul civil extins la raporturile cu peregrinii;

c. era un sistem de drept mai echitabil decât cel civil, pus la punct de către pretor.

 

3. Ideea centrală a textului propus spre analiză este:

a. sclavia este o instituţie condamnată de dreptul ginţilor;

b. sclavia este practicată de toate popoarele din epocă, deşi oamenii sunt egali de la natură;

c. sclavia este reglementată în dreptul ginţilor, dar este condamnată de dreptul natural.

 

*Lucrările se pot vedea marți, 7.II.2017, ora 9 sala 121.

__________________________________

Examen – Drept Roman, 4.II.2017

VARIANTA 2

 

A. Se dă textul: Inst. 2.IX.pr. (paragraful introductiv)

1. Puterea despre care se relatează în text se poate referi la:

a. patria potestas (puterea asupra fiilor de familie);

b. autoritatea asupra celor care nu sunt oameni liberi;

c. autoritatea soţiei lui pater familias asupra sclavilor acestuia, în ce priveşte treburile casnice.

 

2. Despre dreptul real menţionat în text se poate spune că:

a. este o servitute predială;

b. poate fi constituit asupra propriului bun;

c. nu creează obligaţii în sarcina proprietarului bunului.

 

3. Posesiunea de bună-credinţă din text poate rezulta:

a. din cumpărarea a o sută de sclavi de la un neproprietar;

b. din cumpărarea a o sută de sclavi prin tradiţiune de la târg;

c. din cumpărarea a o sută de sclavi prin mancipaţiune de la târg.

 

B. Se dă textul: Gaius II.260

1. Textul arată că: „prin fideicomis cineva poate lăsa şi bunuri disparate”, pentru că:

a. este o trăsătură care îl deosebeşte de instituirea de moştenitor;

b. prin fideicomis se evită obligarea beneficiarului său la plata pasivului defunctului;

c. prin fideicomis nu se evită obligarea beneficiarului său la plata pasivului defunctului.

 

2. Fideicomisul era cunoscut lui Gaius, deoarece fusese validat juridic

a. prin legea celor XII Table;

b. printr-o măsură luată la începutul dreptului clasic;

c. prin codificarea împăratului Teodosiu al II-lea (439 p.Chr.).

 

3. Conform textului, un fideicomis poate avea ca obiect:

a. bunuri mobile şi imobile;

b. bunuri consumptibile, dar şi neconsumptibile;

c. numai bunuri mancipi.

 

C. Se dă textul: Gaius III.157

1. În exemplul dat în text se precizează că „nu se încheie o obligaţie”, pentru că:

a. obiectul nu este valabil;

b. furtul a fost prevăzut ca delict pretorian prin legea decemvirală;

c. mandatul este fără reprezentare în dreptul roman, astfel că nu se poate însărcina o altă persoană să fure sau să cauzeze prejudiciul pentru mandant.

 

2. Cauzarea unui prejudiciu a fost sancţionată:

a. încă din vechiul drept roman;

b. din dreptul roman clasic;

c.numai în dreptul roman postclasic.

 

3. Dacă ar fi fost valabil, contractul vizat de text

a. se încheia la momentul convenţiei dintre mandant şi mandatar;

b. putea înceta numai prin convenţia în acest sens dintre mandant şi mandatar;

c. putea înceta prin renunţarea mandatarului, chiar şi fără acordul prealabil al mandantului.

 

D. Se dă textul: Inst. 3.IV pr. (paragraful introductiv)

 

1. Izvorul de drept menţionat în text

a. este specific dreptului postclasic;

b. a avut această calitate în vechiul drept roman, nu şi în cel clasic;

c. în Principat, conţinea în realitate voinţa principelui.

 

2. Textul se referă la:

a. reglementarea vocaţiei succesorale reciproce între mamă şi copii;

b. reglementarea vocaţiei succesorale a mamei la succesiunea copiilor;

c. repararea unei consecinţe inechitabile a rudeniei agnatice.

 

3. Până la emiterea izvorului de drept menţionat în text,

a. moştenirea mamei de către copiii ei nu era posibilă;

b. moştenirea mamei de către copiii ei era posibilă;

c. copiii aveau şanse mai reduse de a veni la moştenirea mamei.

 

*Lucrările se pot vedea marți, 7.II.2017, ora 9 sala 121.

__________________________________

Examen – Drept Roman, 4.II.2017

 

A. Se dă textul: Gaius I.29

1. Primul magistrat menţionat în text:

a. avea competenţa de a pronunţa hotărâri judecătoreşti;

b. avea competenţa de a dispune în faza in iure a procesului;

c. avea competenţa de a dispune în faza in iudicio a procesului.

 

2. Izvorul de drept menţionat în text:

a. pentru a ajunge să funcţioneze, era votat în adunarea populară;

b. pentru a ajunge să funcţioneze, era discutat şi validat în Senat;

c. coexista, în perioada Dominatului, cu izvoare de drept precum edictul pretorian.

 

3. Textul ne prezintă:

a. o posibilitate oferită de lege pentru a dobândi cetăţenia romană, cu avizul prealabil al unui magistrat;

b. o posibilitate oferită de lege în dreptul clasic pentru a dobândi cetăţenia romană;

c. o posibilitate oferită de lege unui latin pentru a dobândi cetăţenia romană, valabilă şi în Dominat.

 

B. Se dă textul: Gaius III.103a

 

1. Textul se referă la:

a. nulitatea promisiunii pentru altul;

b. posibilitatea de a valida stipulaţia pentru altul;

c. imposibilitatea de a valida promisiunea pentru altul.

 

2. Modul în care s-a contractat în text este valid pe motiv că:

a. principial, numai stipulantul este creditor al obligaţiei contractate;

b. Titius va putea primi o plată valabilă, fiind sclavul desemnat în vederea primirii plăţii;

c. Titius va putea primi o plată valabilă, fiind o persoană adăugată în vederea plăţii.

 

3. Mecanismul descris in text

a. este unul formalist, bazat pe o întrebare şi un răspuns;

b. permitea contractarea unei obligaţii într-o perioadă în care contractele nu fuseseră încă inventate;

c. îşi are originile în legea decemvirală.

 

C. Se dă textul: Inst. 3.I.4

 

1. Noţiunea de suus heres din text poate să aibă în vedere:

a. copiii defunctului pater familias;

b. unii dintre copiii defunctului pater familias;

c. copiii şi soţia defunctului pater familias.

 

2. Prima ipoteză din text se referă la:

a. dreptul de reîntoarcere;

b. o ficţiune juridică;

c. o ficţiune reglementată de lex Cornelia (anul 80 a.Chr.).

 

3. Puterea părintească

a. se referă la autoritatea lui pater familias asupra membrilor familiei sale;

b. se referă la autoritatea lui pater familias asupra descendenţilor săi;

c. se referă la autoritatea lui pater familias asupra membrilor familiei sale, cu excepţia sclavilor.

 

 D. Se dă textul: Inst. 2.I.35.

 

1. Textul se referă la

a. un mod de dobândire a proprietăţii conform dreptului civil;

b. un mod de dobândire a proprietăţii conform dreptului natural;

c. nici un răspuns corect.

 

2. Fructele din text vor deveni ale cumpărătorului de bună-credinţă prin:

a. percepere, deoarece are posesiunea fondului;

b. separare, deoarece nu are posesiunea fondului;

c. nici un răspuns corect.

 

3. Dobânditorul din textul propus:

a. dacă a fost de bună-credinţă, va putea dobândi fondul prin uzucapiune;

b. nu va putea uzucapa fondul, de vreme ce a dobândit de la un neproprietar;

c. dacă este evins de adevăratul proprietar al fondului, se va putea îndrepta împotriva celui de la care îl dobândise.

 

*Lucrările se pot vedea luni, 27.II.2017, ora 12,00 sala 121.

Leave a Reply