Texte de lucru
Ulpian, Dig. 2.14.1.3
„Cuvântul „convenţie” are un înţeles general, ce priveşte tot ceea ce este obiect al unei contractări sau al unei tranzacţii între părţi. Într-adevăr, la fel cum utilizăm cuvântul „întâlnire” pentru a desemna pe cei care se reunesc în acelaşi loc venind din locuri diferite, la fel se unesc într-o aceeaşi decizie voinţele celor ce consimt”.
Codul civil 2009
Art. 1166 – Noţiune. „Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”.
Ulpian, Dig. 2.14.1 pr.
„Ce anume corespunde mai bine încrederii omeneşti decât faptul de a ne ţine de ceea ce reciproc ne-am promis?”
Codul civil 2009
Art. 14 – Buna credinţă. (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
Art. 1170 – Buna credinţă. Părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie.
Pomponius, Dig. 12.6.14
„Stă în natura lucrurilor ca nimeni să nu se îmbogăţească în dauna altuia”.
Papinian, Dig. 12.6.66
„Această acţiune în restituire, fondată pe ceea ce este bine şi echitabil, a constituit modul uzual de recuperare a ceea ce aparţinea unuia dar era reţinut fără temei de un altul”.
Codul civil 2009
Art. 1345 – Condiţii. Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire […].
Mucius Scaevola, Dig. 9.2.31
” … este neglijent cel care produce un prejudiciu altuia în condiţiile în care, dacă ar fi fost diligent (grijuliu, precaut), ar fi putut evita consecinţa”.
Codul civil 2009
Art. 1357 – Condiţiile răspunderii. (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Paul, Sent 2.14.1
Dintr‑un pact (acord de voință) nu se naște o acțiune.
Ulpian, Dig. 2.14.7.4
Simplul pact nu creează o obligație.
Gaius 3.102
Tot invalidă este o stipulație și când cineva nu a răspuns exact la ce a fost întrebat, e.g., când eu am stipulat de la tine să mi se dea 10.000 de sesterți și tu mi‑ai promis 5.000; sau dacă eu am stipulat pur și simplu, iar tu mi‑ai promis sub o condiție.
Ulpian, Dig. 45.1.1.3
Dacă cineva a fost pur și simplu întrebat și răspunde adăugând condiția „dacă se face cutare lucru, atunci voi da”, este sigur că nu este obligat. Sau dacă, fiind întrebat „(vei da) înainte celei de‑a cincea calende?”, răspunde „la Ide”, nu este nici atunci obligat. Pentru că nu a răspuns la fel cum a fost întrebat.
Gaius III.128-130
„O obligaţie se contractează prin înscris, cum ar fi, la transcrierea creanţelor. Iar aceasta se face în două moduri: sau prin trecerea unei prestaţii în contul unei persoane sau prin trecerea unui cont de la o persoană la alta. Trecerea unei prestaţii în contul unei persoane se face, de pildă, atunci când ceea ce-mi datorezi tu dintr-o cumpărare, locaţiune sau societate, ţi-l trec ţie la rubrica de ieşiri. Trecerea unui cont de la o persoană la alta se face, de pildă, atunci când ceea ce-mi datorează Titius îţi trec ţie la rubrica ieşiri, aceasta însă numai dacă Titius mi te-a delegat în locul său.”
Gaius III.131„Alta este situaţia aşa-numitelor înregistrări de casă, căci la acestea nu este vorba de o obligaţie literală, ci de dovedirea uneia reale; într-adevăr, acestea nu sunt valabile decât când s-a făcut o numărare de bani, deci numărarea banilor creează obligaţia reală. De aceeea noi spunem corect că înregistrările de casă nu creează obligaţii, ci fac numai dovada obligaţiilor contractate.”