Texte de lucru:
Paul, Dig. 4.5.11
[…] trei sunt condițiile ce le putem avea: libertatea, cetățenia și familia.
Status libertatis
Gaius, Inst. I.52-53
„Sclavii se găsesc sub puterea stăpânilor. Puterea aceasta este într-adevăr de dreptul ginților, căci la toate popoarele în general putem observa că stăpânii au asupra sclavilor o putere de viață şi de moarte şi că tot ce se dobândeşte prin sclavi revine stăpânului.”
Inst. 1.III-V pr.
“Libertatea, în temeiul căreia oamenii se numesc liberi, este capacitatea firească a omului de a face ce vrea, numai dacă este oprit prin forță sau de lege. Sclavia este o instituţie de dreptul ginţilor în temeiul căreia un om devine proprietatea altuia împotriva naturii. 3. Sclavii (servi) au fost numiţi aşa deoarece comandanţii ordonau ca cei captivi să fie vânduţi şi astfel sunt păstraţi în viaţă (servare), în loc să fie omorâţi. Ei mai sunt numiţi mancipia deoarece sunt luaţi cu forţa (manu) de la duşmani. 4. Sclav devine cineva prin naştere sau posterior. Prin naştere cei (care se nasc) din sclavele noastre; posterior fie după dreptul ginţilor, adică prin captivitate, fie după dreptul civil, când un om liber, mai mare de douăzeci de ani, a îngăduit să fie vândut de un altul, cu scopul de a-şi împărţi preţul. 5. Nu există deosebiri cu privire la condiţia sclavilor. Referitor la poziţia celor liberi sunt multe deosebiri, întrucât unii s-au născut liberi, iar alţii au fost (numai) dezrobiţi.
Dezrobiţii sunt aceia care au fost eliberaţi dintr-o sclavie legală. Dezrobirea însemnă acordarea libertăţii, căci atâta vreme cât un om este în sclavie, se află în mâna şi puterea (stăpânului) şi odată dezrobit scapă de sub puterea (acestuia). Aceasta îşi trage originea din dreptul ginţilor. Potrivit dreptului natural, toţi oamenii se nasc liberi şi dezrobirea nu este cunoscută deoarece sclavia este necunoscută. Ulterior însă dreptul ginţilor a introdus sclavia care a fost urmată de binefacerea dezrobirii. Şi, în timp ce cuvântul „om” este denumirea comună pentru întreaga omenire, dreptul ginţilor a creat trei categorii de oameni: liberii, în opoziţie cu aceştia, sclavii şi a treia categorie, cei care au încetat de a mai fi sclavi, adică dezrobiții”.
Status familiae
Ulpian, Dig. 50.16.195.1-2
„Termenul de familie cuprinde şi persoanele şi bunurile”.
„Familia în sensul propriu e formată dintr-un ansamblu de persoane, care se găsesc sub puterea unuia singur”.
„Se numeşte şef de familie cel ce deţine puterea într-o casă, pe drept fiind numit astfel chiar dacă nu are un fiu […]: chiar şi un impuber poate fi numit şef de familie. Şi când şeful familiei moare, toţi indivizii ce i-au fost supuşi încep să deţină propriile lor familii, căci intră fiecare în categoria şefilor de familii”.
Ulpian, Dig. 1.6.4
„Şefi de familie sunt cei care se găsesc sub propria lor putere, fie ei puberi sau impuberi”.
Modestin, Dig. 23.2.1
„unirea bărbatului cu femeia, o comunitate pentru întreaga viaţă, împărtăşirea cultului divin şi uman”.
Inst. 1.9.1
„ … unirea bărbatului cu femeia, care constă dintr-o unitate de viaţă, de nedespărţit”.
Paul, Dig. 26.1.1. pr.
„Tutela este, după cum o definește Servius (Sulpicius), puterea dată și îngăduită de dreptul civil asupra unei persoane libere în vederea ocrotirii aceluia care, din pricina vârstei, nu se poate apăra singur.”
Art. 555 alin. 1 c.civ.
”Proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.”