Texte de lucru:

Inst. 1.3.1

Iar libertatea, în temeiul căreia (oamenii) se numesc liberi, este capacitatea firească a omului de a face ce vrea, numai dacă nu este oprit prin forță sau de lege.

Gaius, Inst. I.52-53 

„Sclavii se găsesc sub puterea stăpânilor. Puterea aceasta este într-adevăr de dreptul ginților, căci la toate popoarele în general putem observa că stăpânii au asupra sclavilor o putere de viață şi de moarte şi că tot ce se dobândeşte prin sclavi revine stăpânului.

Astăzi însă niciunui cetățean roman […] nu-i este permis să trateze cu cruzime şi fără motiv pe sclavii săi. […] Dar chiar şi asprimea excesivă a stăpânilor este reprimată prin constituția aceluiaşi împărat Antoninus; fiind consultat de unii guvernatori ai provinciilor în legătură cu sclavii care îşi găsesc refugiu în templele zeilor sau un azil la statuia împăraților, acesta a prescris că, dacă cruzimea stăpânilor se va dovedi excesivă, aceia să fie constrânşi a-și vinde sclavii.

Şi bine s-a procedat […] fiindcă există o regulă, anume că noi nu trebuie să ne folosim abuziv de dreptul nostru [..]”.

art. 3 Decr.nr. 31/1954

Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social.

art. 15 c.civ. Abuzul de drept

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Ulpian, Dig. 1.6.2

„Puterea stăpânilor asupra sclavilor lor în mod sigur nu trebuie să încalce şi nu trebuie să existe nici o derogare de la drepturile legale ale niciunui om. Dar este în interesul stăpânilor ca celor ce se plâng să nu li se refuze alinarea împotriva brutalităţii şi înfometării sau a vătămărilor intolerabile. Drept urmare, examinează litigiul celor care au părăsit căminul lui Iulius Sabinus pentru a se refugia la statuie şi dacă se va dovedi că au fost trataţi mai aspru decât este echitabil sau au fost supuşi la vătămări infame, atunci ordonă să fie vânduţi sub condiţia de a nu se reîntoarce în puterea stăpânului lor actual.”

Marcian, Dig. 48.9.5

„Se spune că atunci când cineva şi-a ucis în timpul unei vânători fiul care comisese adulter cu mama vitregă, Hadrian cel trecut între zei l-a exilat pe o insulă, [pentru că a acţionat] mai degrabă [ca] un tâlhar ucigând decât unul ce-şi exercită dreptul de tată; căci puterea paternă se întemeiază pe compasiune, nu pe cruzime”.