Texte de lucru

Gaius I.1-4 și 6

1. Toate popoarele care se conduc după legi sau cutume (obiceiuri) se folosesc, în parte de dreptul lor propriu, în parte, de un drept care le este comun cu toţi ceilalţi oameni, căci dreptul pe care fiecare popor şi l-a rânduit lui însuşi, îi este propriu şi se numeşte drept civil (ius civile), deoarece este un drept specific (respectivei) cetăţi; dimpotrivă, ceea ce firea lucrurilor (naturalis ratio) a rânduit pentru toţi oamenii este păstrat, deopotrivă, de toate popoarele şi se numeşte dreptul ginţilor (ius gentium), deoarece toate popoarele (gentes) se folosesc de el. Poporul roman deci se foloseşte, în parte, de dreptul său propriu, în parte, de un drept care este comun tuturor oamenilor

2. Drepturile poporului roman decurg din legi, plebiscite, senatus-consulte, constituțiile împăraților, edictele celor care au dreptul să dea edicte, răspunsurile prudenților.

3. Legea este ceea ce hotărăşte şi adoptă poporul. Plebiscitul este ceea ce hotărăşte şi adoptă plebea. […] De aici vine că patricienii au şi spus cândva că ei nu sunt obligați pin plebiscite, pe motivul că acestea au fost făcute fără încuviințarea lor. Mai târziu a fost însă adusă legea Hortensia, prin care s-a stabilit ca plebiscitele să oblige întregul popor; aşa că, pe această cale, plebiscitele au fost echivalate cu legile.

4. Senatus-consultul este ceea ce impune şi dispune Senatul; şi aceasta are putere de lege, deşi chestiunea a fost controversată.

6. Dreptul de a da edicte îl au magistrații poporului roman. Dar cel mai important drept este acela cuprins în edictele celor doi pretori, urban şi peregrin, pe a căror jurisdicție, în provincii, o au guvernatorii acestora […].

Gaius IV.11

Acțiunile de care s-au folosit vechii jurişti se numeau acțiunile legii, fie pentru motivul că fuseseră aduse prin legi (căci pe atunci edictele pretorului prin care au fost introduse cele mai multe acțiuni, încă nu intraseră în uz) fie că erau potrivite după înşişi termenii legilor, şi pentru aceasta erau imuabile, ca şi legile. De aici vine, se spune, că unul care chemase în judecată pentru că i-ar fi fost tăiate nişte vițe, iar în acțiunea intentată le numise vițe, a pierdut procesul, fiindcă trebuia să le numească arbori, aşa cum prevedea Legea celor XII Table, care nu vorbea despre tăierea viței, ci despre tăierea arborilor, în general.

L. XII Tab. 3.1-3

Pentru cei care și-au recunoscut datoria și pentru cauzele judecate potrivit cu legea, se dă un răgaz de treizecid de zile. Să se procedeze apoi la manus iniectio.