Texte de lucru

Gaius I.1-4 și 6

1. Toate popoarele care se conduc după legi sau cutume (obiceiuri) se folosesc, în parte de dreptul lor propriu, în parte, de un drept care le este comun cu toţi ceilalţi oameni, căci dreptul pe care fiecare popor şi l-a rânduit lui însuşi, îi este propriu şi se numeşte drept civil (ius civile), deoarece este un drept specific (respectivei) cetăţi; dimpotrivă, ceea ce firea lucrurilor (naturalis ratio) a rânduit pentru toţi oamenii este păstrat, deopotrivă, de toate popoarele şi se numeşte dreptul ginţilor (ius gentium), deoarece toate popoarele (gentes) se folosesc de el. Poporul roman deci se foloseşte, în parte, de dreptul său propriu, în parte, de un drept care este comun tuturor oamenilor

2. Drepturile poporului roman decurg din legi, plebiscite, senatus-consulte, constituțiile împăraților, edictele celor care au dreptul să dea edicte, răspunsurile prudenților.

3. Legea este ceea ce hotărăşte şi adoptă poporul. Plebiscitul este ceea ce hotărăşte şi adoptă plebea. […] De aici vine că patricienii au şi spus cândva că ei nu sunt obligați pin plebiscite, pe motivul că acestea au fost făcute fără încuviințarea lor. Mai târziu a fost însă adusă legea Hortensia, prin care s-a stabilit ca plebiscitele să oblige întregul popor; aşa că, pe această cale, plebiscitele au fost echivalate cu legile.

4. Senatus-consultul este ceea ce impune şi dispune Senatul; şi aceasta are putere de lege, deşi chestiunea a fost controversată.

6. Dreptul de a da edicte îl au magistrații poporului roman. Dar cel mai important drept este acela cuprins în edictele celor doi pretori, urban şi peregrin, pe a căror jurisdicție, în provincii, o au guvernatorii acestora […].

Gaius IV.11

Acțiunile de care s-au folosit vechii jurişti se numeau acțiunile legii, fie pentru motivul că fuseseră aduse prin legi (căci pe atunci edictele pretorului prin care au fost introduse cele mai multe acțiuni, încă nu intraseră în uz) fie că erau potrivite după înşişi termenii legilor, şi pentru aceasta erau imuabile, ca şi legile. De aici vine, se spune, că unul care chemase în judecată pentru că i-ar fi fost tăiate nişte vițe, iar în acțiunea intentată le numise vițe, a pierdut procesul, fiindcă trebuia să le numească arbori, aşa cum prevedea Legea celor XII Table, care nu vorbea despre tăierea viței, ci despre tăierea arborilor, în general.

L. XII Tab. 3.1-3

Pentru cei care și-au recunoscut datoria și pentru cauzele judecate potrivit cu legea, se dă un răgaz de treizecid de zile. Să se procedeze apoi la manus iniectio.

De ce ne interesează astăzi?

Art. 1 c.civ. – Izvoarele dreptului civil

(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.

(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.

(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.

(4) Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.

(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.

(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.

Art. 73-78 Constituția României

3 întrebări de verificare

1. A dus apariția legilor la înlăturarea cutumelor, dintre izvoarele dreptului roman?
2. Se poate susține că hotărârea Senatului era un veritabil izvor de drept?
3. Este pretorul un judecător?

Minispeță

Se dă textul: Inst. 1.III.9. Textul se referă la :

1. cel mai important izvor de drept din perioada republicană;
2. primul izvor de drept cunoscut în vechiul drept roman;
3. o formă de exprimare a regulilor juridice, folosită până la adoptarea legii decemvirale.

1. Se dă textul: Gaius I.128. Ca urmare a pedepsei, de care este vorba în text,…

1. cetățeanul sancționat pierde un element al capacității de exercițiu;
2. cetățeanul sancționat pierde un element al capacității de folosință;
3. cetățeanul sancționat pierde întreaga sa capacitate.

Greșeli frecvente la examen

• debitorul insolvabil este cel care nu avea nimic (fals!): insolvabilitate = lipsă de lichidități, cu care să plătească, la data scadenței unei datorii
• pretorul dădea o soluție (parțial fals!): în faza in iure, dacă părțile tranzacționau sau dacă pârâtul achiesează la rpetențiile reclamantului, pretorul putea opri procedura în acel punct. Dar nici așa nu pronunța o hotărâre judecătorească: numai judecătorul, la finalul fazei in iudicio o putea face
• oamenii liberi sunt persoane (fals!): persoană, în sens juridic (= subiect de drept). Ca urmare, strict juridic, numai pater familias (șeful familiei) era persoană