Prin Dreptul Roman la dreptul actual

Fluctuat nec mergitur

 

Texte de lucru:

Gaius, III.1-3 şi 7-8

În virtutea Legii celor XII Table, succesiunile celor fără testament trec în primul rând la sui heredes.

Sunt socotiţi sui heredes descendenţii care au stat su potestas a defunctului, adică: fiul sau fiica, nepotul sau nepoata după fiu, strănepotul sau strănepoata, coborâtor sau coborâtoare din nepotul de fiu. Nu interesează dacă copiii sunt naturali sau adoptivi. Tot astfel, sunt socotiţi printre sui heredes nepotul sau nepoata şi strănepotul sau strănepoata, dacă persoana de grad precedent încetase de a mai fi sub potestas a tatălui, fie că aceasta a avut loc prin deces, fie din alte motive, de pildă prin emancipare. Într-adevăr, dacă cineva moare în timpul când fiul său se află sub potestas  a aceluia, nepotul descendent din acesta nu poate deveni suus heres. Acelaşi lucru înţelegem că se cuvine spus şi când e vorba de ceilalţi descendenţi ai copiilor.

Soţia, care a fost sub manus, este şi ea sua heres a aceluia sub a cărui manus  a fost, deoarece este în situaţia fiicei. La fel cum şi nora, care se află sub manus a fiului, căci şi aceasta este în rând cu nepoata. Dar aceasta va fi sua heres numai dacă fiul, sub a cărui manus se află nu s-ar fi găsit el însuşi, la data morţii tatălui, sub potestas a aceluia.

[…] Prin urmare, când există un fiu sau o fiică şi nepoţi sau nepoate din partea altui fiu, sunt şi ei chemaţi deopotrivă la succesiune, astfel că cel care este de un grad mai apropiat nu exclude pe cel de un grad mai depărtat. S-a găsit într-adevăr echitabil ca nepoţii sau nepoatele să ia locul şi cota cuvenite tatălui lor. După o asemenea raţiune, dacă de o parte există un nepot sau o nepoată din partea fiului şi de altă parte un strănepot sau o strănepoată din partea nepotului, sunt chemaţi la succesiune cu toţii împreună.

Şi fiindcă s-a decis ca nepoţii sau nepoatele, precum şi strănepoţii sau strănepoatele să succeadă în locul ascendentului lor, s-a găsit logic ca succesiunea să fie împărţită nu pe capete ci pe ramuri, astfel încât fiul să primească jumătate din moştenire, iar cei doi sau mai mulţi nepoţi din partea celuilalt fiu să primească cealaltă jumătate.

 

Codul civil 2009

ART. 953 – Noţiune. Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă.

 

ART. 955 – Felurile moştenirii

(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament.

(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală.

 

ART. 963 – Moştenitorii legali

(1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz.

[…] (3) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

 

ART. 964 – Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii

(1) Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:

a) clasa întâi: descendenţii;

b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;

c) clasa a treia: ascendenţii ordinari;

d) clasa a patra: colateralii ordinari.

[…] (3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

(4) Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

 

ART. 965 – Noţiune

Prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.

 

ART. 966 – Domeniul de aplicare

(1) Pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului.

(2) În limitele prevăzute la alin. (1) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 967, reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad ori de grade diferite în raport cu defunctul.

 

ART. 968 – Efectul general al reprezentării succesorale

(1) În cazurile în care operează reprezentarea succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină.

(2) Prin tulpină se înţelege:

– înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire;

– înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire.

(3) Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal.

 

Comments are closed.