Curs IV

Texte de lucru:

Status libertatis

Gaius, Inst. I.52-53

„Sclavii se găsesc sub puterea stăpânilor. Puterea aceasta este într-adevăr de dreptul ginților, căci la toate popoarele în general putem observa că stăpânii au asupra sclavilor o putere de viață şi de moarte şi că tot ce se dobândeşte prin sclavi revine stăpânului.

Astăzi însă niciunui cetățean roman […] nu-i este permis să trateze cu cruzime şi fără motiv pe sclavii săi. […] Dar chiar şi asprimea excesivă a stăpânilor este reprimată prin constituția aceluiaşi împărat Antoninus; fiind consultat de unii guvernatori ai provinciilor în legătură cu sclavii care îşi găsesc refugiu în templele zeilor sau un azil la statuia împăraților, acesta a prescris că, dacă cruzimea stăpânilor se va dovedi excesivă, aceia să fie constrânşi a-și vinde sclavii.

Şi bine s-a procedat […] fiindcă există o regulă, anume că noi nu trebuie să ne folosim abuziv de dreptul nostru [..]”.

art. 3 Decr.nr. 31/1954

Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social.

art. 15 c.civ. Abuzul de drept

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Inst. 1.III-V pr.

“Libertatea, în temeiul căreia oamenii se numesc liberi, este capacitatea firească a omului de a face ce vrea, numai dacă este oprit prin forță sau de lege. Sclavia este o instituţie de dreptul ginţilor în temeiul căreia un om devine proprietatea altuia împotriva naturii. 3. Sclavii (servi) au fost numiţi aşa deoarece comandanţii ordonau ca cei captivi să fie vânduţi şi astfel sunt păstraţi în viaţă (servare), în loc să fie omorâţi. Ei mai sunt numiţi mancipia deoarece sunt luaţi cu forţa (manu) de la duşmani. 4. Sclav devine cineva prin naştere sau posterior. Prin naştere cei (care se nasc) din sclavele noastre; posterior fie după dreptul ginţilor, adică prin captivitate, fie după dreptul civil, când un om liber, mai mare de douăzeci de ani, a îngăduit să fie vândut de un altul, cu scopul de a-şi împărţi preţul. 5. Nu există deosebiri cu privire la condiţia sclavilor. Referitor la poziţia celor liberi sunt multe deosebiri, întrucât unii s-au născut liberi, iar alţii au fost (numai) dezrobiţi.

Dezrobiţii sunt aceia care au fost eliberaţi dintr-o sclavie legală. Dez­robirea însemnă acordarea libertăţii, căci atâta vreme cât un om este în sclavie, se află în mâna şi puterea (stăpânului) şi odată dezrobit scapă de sub puterea (acestuia). Aceasta îşi trage originea din dreptul ginţilor. Potrivit dreptului natural, toţi oamenii se nasc liberi şi dezrobirea nu este cunoscută deoarece sclavia este necunoscută. Ulterior însă dreptul ginţilor a introdus sclavia care a fost urmată de binefacerea dezrobirii. Şi, în timp ce cuvântul „om” este denumirea comună pentru întreaga omenire, dreptul ginţilor a creat trei categorii de oameni: liberii, în opoziţie cu aceştia, sclavii şi a treia categorie, cei care au încetat de a mai fi sclavi, adică dezrobiții”.

 

Ulpian, Dig. 1.6.2

„Puterea stăpânilor asupra sclavilor lor în mod sigur nu trebuie să încalce şi nu trebuie să existe nici o derogare de la drepturile legale ale niciunui om. Dar este în interesul stăpânilor ca celor ce se plâng să nu li se refuze alinarea împotriva brutalităţii şi înfometării sau a vătămărilor intolerabile. Drept urmare, examinează litigiul celor care au părăsit căminul lui Iulius Sabinus pentru a se refugia la statuie şi dacă se va dovedi că au fost trataţi mai aspru decât este echitabil sau au fost supuşi la vătămări infame, atunci ordonă să fie vânduţi sub condiţia de a nu se reîntoarce în puterea stăpânului lor actual.”

Status familiae

Ulpian, Dig. 50.16.195.1-2

„Termenul de familie cuprinde şi persoanele şi bunurile”.

„Familia în sensul propriu e formată dintr-un ansamblu de persoane, care se găsesc sub puterea unuia singur”.

„Se numeşte şef de familie cel ce deţine puterea într-o casă, pe drept fiind numit astfel chiar dacă nu are un fiu […]: chiar şi un impuber poate fi numit şef de familie. Şi când şeful familiei moare, toţi indivizii ce i-au fost supuşi încep să deţină propriile lor familii, căci intră fiecare în categoria şefilor de familii”.

Ulpian, Dig. 1.6.4

„Şefi de familie sunt cei care se găsesc sub propria lor putere, fie ei puberi sau impuberi”.

Marcian, Dig. 48.9.5

„Se spune că atunci când cineva şi-a ucis în timpul unei vânători fiul care comisese adulter cu mama vitregă, Hadrian cel trecut între zei l-a exilat pe o insulă, [pentru că a acţionat] mai degrabă [ca] un tâlhar ucigând decât unul ce-şi exercită dreptul de tată; căci puterea paternă se întemeiază pe compasiune, nu pe cruzime”.

Modestin, Dig. 23.2.1

„unirea bărbatului cu femeia, o comunitate pentru întreaga viaţă, împărtăşirea cultului divin şi uman”.

Inst. 1.9.1

„unirea bărbatului cu femeia, care constă dintr-o unitate de viaţă, de nedespărţit”.