Prin Dreptul Roman la dreptul actual

Fluctuat nec mergitur

 

Texte de lucru:

 

Constituția României

art. 44 – Dreptul de proprietate privată

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]

Codul civil

art. 555 – Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Windscheid, B., Lehrbuch des Pandektenrechts I (1906), p. 857

Un lucru aparține personal cuiva în sensul că, în conformitate cu normele de drept, voința sa este decisivă pentru totalitatea raporturilor.

Iavolenus, Dig. 50.17.202

Orice definiție este periculoasă în dreptul civil: puține sunt acelea care să nu poată fi infirmate.

Gaius I. 119

„Mancipațiunea este o vânzare oarecum simbolică și constituie de asemenea un privilegiu rezervat numai cetățenilor romani; aceasta se săvârșește astfel: după ce sunt aduși nu mai puțin de cinci martori, cetățeni romani puberi – și, pe lângă ei, încă unul de aceeași condiție, care se numește libripens, fiindcă ține în mână o balanță de aramă -, cel care cumpără prin mancipațiune, ținând mâna pe obiect, spune: Eu afirm că acest sclav este al meu după dreptul quiriților și el să-mi fie cumpărat cu această monedă și cu această balanță de aramă; lovește după aceea balanța cu moneda pe care i-o dă, simbolic, drept preț, celui de la care primește in mancipium obiectul vândut”.

Gaius I. 121

“…sclavii și persoanele libere, precum și animalele care sunt în categoria res mancipi nu pot fi mancipate decât dacă sunt de față; ba s-a mers până acolo încât cel care le-a primit prin mancipațiune trebuie să le apuce cu mâna pe chiar acelea care i-au fost date prin mancipațiune; de aici chiar și vine numele de mancipatio, fiindcă obiectul este apucat cu mâna. În ce privește fondurile prediale, acestea sunt mancipate, în mod obișnuit, fără să fie de față.”

Gaius II.12-13

„În afară de aceasta, bunurile sunt unele corporale, altele incorporale.

Corporale sunt acelea care pot fi atinse, precum un fond, un sclav, un veșmânt, o bucată de aur sau de argint, cum şi alte nenumărate lucruri.

Incorporale sunt acele care nu pot fi atinse, cum ar fi cele care constau într-un drept, precum un drept de succesiune sau de uzufruct şi obligaţiunile în orice fel ar fi contractate. Aici nu interesează dacă într-o moştenire sunt cuprinse şi bunuri corporale şi nici faptul că fructele, care se culeg de pe un fond sunt şi ele corporale; şi nici că ceea ce ni se datorează în temeiul unei obligaţii oarecare este mai totdeauna un bun corporal, de pildă un fond, un sclav, o sumă de bani, căci dreptul de succesiune în sine, ca şi însuşi dreptul de uzufruct şi cel de creanţă, sunt incorporale”.

 

 

Comments are closed.