Texte de lucru: 

Gaius III.90-91

Prin remiterea lucrului, precum la darea unui împrumut, se contractează o obligație reală (re). Darea cu împrumut, propriu vorbind, are de obicei ca obiect lucruri din categoria celor care se cântăresc, se numără sau se măsoară, precum banii numărați, vinul, uleiul, grâul, arama, argintul, aurul. Aceste lucruri noi le dăm numărându-le, măsurându-le sau cântărindu-le, cu gândul ca să devină ale celor care le primesc și să ne fie restituite cândva – nu chiar aceleași, ci altele de aceeași natură. De aceea i s-a dat numele de mutuum, fiindcă ceea ce ți-a fost dat de mine devine din al meu al tău (ex meo tuum fit).

Dar și acela, care a primit un lucru nedatorat de la cineva care i l-a plătit din eroare, este obligat re; căci unuia ca acesta i se poate pretinde restituirea „dacă se constată că trebuie să dea”, întocmai ca și cum ar fi contractat un împrumut. […] Se vede clar cum acest fel de obligație nu decurge din contract, căci cel care dă cu gândul că se achită vrea mai degrabă să scape de o obligație, decât să contracteze o alta.

Codul civil 2009

Art. 2103: (2) Remiterea bunului este o condiţie pentru încheierea valabilă a contractului de depozit, cu excepţia cazului când depozitarul deţine deja bunul cu alt titlu.

Art. 2481: (1) Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţământul debitorului, în scopul garantării creanţei.

(2) Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, în cazul titlurilor nominative sau la purtător, prin remiterea acestora, iar în cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora, în scop de garanţie.

art. 1011 darul manual, art. 2146 comodatul şi art. 2158 mutuum

Paul, Dig. XII.1.2 pr.

Când dăm un mutuum, nu o facem pentru a primi înapoi același bun ce îl dădusem (căci atunci va fi comodat sau depozit), ci un bun de același gen; de exemplu, dacă primim vin în loc de grâne, nu va fi un mutuum.

– variaţiuni:

a) Ulpian, Dig. XII.1.15: Maevius ——— Titius ››› Caius → Maevius ——— Caius

b) Ulpian, Dig. XVII.1.10.4: Maevius ——— Caius; Maevius→ Titius ‹‹‹ Caius

c) Ulpian, Dig. XII.1.11 pr.: Mi-ai cerut să-ți împrumut bani. Cum nu aveam, ți-am dat o tavă sau o masă de aur, pentru a le vinde și a dispune de bani. Dacă ai vândut obiectul, cred că este vorba de un împrumut.

d) Gaius, Dig. XLI.1.9.5: Câteodată singură voința, fără a fi nevoie de tradițiune, este de ajuns pentru a transfera bunul dacă, de exemplu, îți vând lucrul împrumutat, închiriat sau depozitat la tine: în această situație, îți transfer proprietatea pur și simplu lăsându-ți-o cu titlu de vânzare, deși o primiseși cu alt titlu.

Ulpian, Dig. VI.2.9.1

Dacă cineva cumpără un lucru ce i-a fost dat în depozit sau remis în comodat ori în gaj, îi va fi dobândit prin tradițiune dacă rămâne la el după cumpărare.

Ulpian, Dig. XII.1.15

Există câteva particularități în materie de împrumut bănesc. Căci atunci când ordonez debitorului meu să-ți transfere bani, ești obligat față de mine chiar dacă nu banii mei sunt cei pe care i-ai primit. Ceea ce este valabil pentru două persoane trebuie să fie valabil și pentru o una și aceeași persoană: astfel, când tu îmi datorezi bani în virtutea unui mandat și convenim să-i reții cu titlu de împrumut, eu sunt considerat a fi primit banii și a ți-i fi dat.

Codul civil 2009

Art. 2159. În lipsa unei stipulații contrare, împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit.

[…] până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros.

– foenus, usura

Ulpian, Dig. XII.1.9.3

De vreme ce acțiunea de tip condictio cu un obiect cert este dată în virtutea a tot felul de contracte, fie că sunt întemeiate pe restituirea bunului sau pe solemnitatea cuvintelor ori și pe una și pe cealaltă […].

Modestin, Dig. XXII.2.1Este numită itinerantă suma de bani care este transportată pe mare: de altfel, dacă este cheltuită pe loc, nu va fi considerată ca bani itineranți. Dar oare mărfurile cumpărate cu acești bani sunt în aceeași situație? Important este de a ști dacă acele mărfuri călătoresc pe riscul creditorului: în acest caz, ele constituie bani itineranți.